Dor de noi

Nu am mai rostit de mult timp “noi” cu certitudinea ca acest noi exista si nu ma voi trezi ca dintr-un vis cu lacrimi seci pe obraz. Inexistenta unui lucru nu impiedica aparitia dorului de acel lucru si desi relatiile dintre fiecare cu fiecare sunt tensionate, mai toti simtim aceiasi chestie, dor. Dor de serile instelate cu luna plina, de focul vazut in ochii calorlati, de caterinca facuta de noi, de sunetul de citara dezacordata si de voce chinuita… de ultiul fum din tigara celuilalt, de mahmureala de dupa si de cafeaua de la gara…

Inca as vrea sa ma intorc in timp, pentru  zi numai si apoi sa imi revin pentru ca stiu ca oricat m-as intoarce va sosi din noi vremea despartirii si de frica ei as fugi… era o perioda in care cand ziceam noi, ma gandeam la lucruri straine , lucruri parelele cu adevaratul intles al cuvantului,pentru mine. Dar timpul sta si noi trecem prin el, imbatranim, uitam ce odata ne facea sa zambim cu inima fara nelinistea ca-ti va crapa zambetul pe buze din cauza tistetii de dupa…cu toate astea inca imi doresc sa stau cu voi acolo unde apa marii spala nisipul, cu picioarele in spuma sau sa simtim cu toti cum zapada  crapa sub skateri de dorul nostru…

recunoaste-te! part 2

E luni. M-a trezit alarma telefonului cu noua manea a lu’ Salam. M-a binedispus. M-am ridicat, m-am dus la baie, m-am spalat pe fatza, m-am gandit sa ma spal pe dinti dar mi-am dat seama ca ma spalasem cu o zi inainte, am luat cu grija cutia de gel de par pe care scrie “gel de par pentru orice tip de par – promotie” am luat fara mila si mi-am fleoscait-o in par. am luat in pieptan, mi-am dat parul pe spate, lasandu-mi in fata un fel de paravan, streasina sau zid anti-tero si m-am dus sa ma imbrac.

Mi-am gasit in sfarsit perechea de blugi pe care o port luna asta si-am pus-o pe mine. Mi-am luat camasa, am lasat-o pe dinafara ca asa am vazut eu ca se poarta, mi-am descheiat 2 nasturi, mi-am luat ghiozdanul plin cu toate cartile pe care le am, mi-am scos adidasii aia buni de sub pat si-am plecat la scoala.

Ajung la a 2a ora la care intarziasem, imi cer scuze, “doamna perfesoara, ma scuzati ca am intarziat io” si aceasta imi face semn sa ma duc in banca. Cum ma intorc, mimez un “baga-mi-as pula-n ma-ta” si aud rasetele prietenilor mei adevarati. Cine n-a ras, inseamna ca m-a tradat. Lasa, asa sunt prietenii, cand au nevoie de ceva vin la mine, lasa ca n-o sa le mai dau mingea sa se joace fotbal.

Suparat, ma ridic si plec, trantesc usa ca sa fac impresie si ma duc cu un tovaras de betie in primul bar. Ne luam amandoi o bere la halba si asteptam sa vina ultima ora. Trece timpul si ma intorc la scoala, trebuie sa ma asculte ca sunt corigent deocamdata. Intra profesorul, ma duc la tabla si iau creta-n mana. Ma intreaba ce caut acolo iar colegii mei izbucnesc in ras. Arunc creta de nervi, imi iau ghiozdanu-n spate si plec acasa.

Ca sa ma descarc, am nevoie de blog. E singurul lucru care ma face sa scap din lumea asta rea. Cu mainile tremurande, ma bag la pc si scriu “veveve punct gugal punct com”. Tastez “poze mijto ptr blogu meu” si dau click pe “Imagini”. Copiez cateva si le bag intr-un post.

Ma ridic si ma duc in pat, fiind mai relaxat. Ma trantesc pe canapea si dau drumul la Taraf TV, cel mai adevarat post de televiziune. Aud cum canta despre dusmani si ma gandesc la prostii care ma invidiaza. Stau putin pe mess cu EsperanzzZa, ma dau la ea. Pune botu’, sunt cel mai cuceritor. Imi vine o idee si imi fac alt id “io_cuceritoru_la_tuturor_femeile_din_lume”. Extenuat, ii trimit un mesaj de noapte buna “lu cealanta printzesa”, Pelegrina.

“Iesti may sensybyla dekt celeilante fetitze cu fitze”, ma gandesc eu la un nou text de agatat si pun capul pe perna, adormind. A doua zi o sa ma gaseasca imbracat, pregatit de scoala si o noua zi din viata mea de succes.

Textul de mai sus este un pamflet. Orice urma de ironie este absolut intentionata.

Edy