“another day has gone – I’m still all alone”

Ba, baiatule. E impropriu spus, dar hai sa fiu dragut si sa nu atac jegos, ca tine. Ideea acestui post nu este de a provoca un scandal inceput de Roby si nici de a atrage vizite. Nu ma intereseaza astea, dupa cum s-a observat.

Vreau sa iti adresez cateva vorbe. Pentru ca nu mi-ai dat ocazia. Mancai cacat pe blogul tau ca “un prieten trebuie studiat precum o limba straina inainte de a fi vorbita”. Mintea ta limitata nu ti-a dat de inteles ca si o situatie trebuie studiata inainte de a actiona. Ma rog.

Ai inceput sa mananci cacat in stanga si in dreapta. Sa minti. Sa crezi ca gandesti. Ca esti “smecher” si noi o sa “o patim”. Ca “o sa ne distrugi”. Ca “daca nu-mi cer scuze, o sa-mi para rau”. Eu, amuzat de situatie, te-am lasat sa faci ce vrei. Radeam de tine. Si inca rad. Si o sa rad mereu. Nu m-ai atins nici macar 1% din cat credeai. Sper ca stii asta.

Am fost prieten cu tine, cred. Vorbeam cu tine multe chestii, iti dadeam sa fumezi, sa bei, sa mananci. Te-am ajutat cu ce-am putut. Si stii de ce? Pentru ca imi era mila de tine. Si inca imi e. Si o sa-mi fie. Pentru ca esti un copil exclus. Da, din cauza fizicului in primul rand. In al doilea rand, din cauza comportamentului tau, care denota anumite inclinatii sexuale si datorita prostiei tale, care se vede in aproape orice lucru pe care-l faci. De la ideile din timpul liber pana la posturile de pe blogul tau. Cand zic “esti exclus” nu ma refer la faptul ca nu imi plac chestiile astea la tine (daca aveam ceva impotriva, nu mai faceam chestiile scrise mai sus), ci la faptul ca in zilele noastre, in Lehliu, majoritatea adolescentilor te iau la misto pentru astea. Probabil ti-ai dat si tu seama de asta…

Azi si ieri, la scoala, ai stat singur in banca. Ieri seara vorbeai la telefon, stand singur pe niste trepte. Daca ai fi un pic mai inteligent, ti-as explica ce sa faci ca sa nu mai fii asa, pentru ca mi-e mila de tine. Dar cum nu esti, nu ma chinui.

De la mine n-o sa vezi niciodata nimic. De la mine si inca 2-3 persoane. Nu meriti nici macar o flegma-ntre ochi pentru ce ai facut (sau pentru ce ai vrut sa faci). Ramai singur, in lumea ta imaginara. Nu ai prieteni si nici n-o sa ai. Nu o sa ai un anturaj acceptabil. O sa te plictisesti de tot si o sa te gandesti ca viata nu are rost; o sa-ti aduci aminte de mine. Ramai cu viatza ta de cacat, virtuala si cu blogul pe care bagi posturi parolate. Sa razi doar tu, sa incerci sa creezi o bariera de aparente ca sa nu isi dea lumea seama de ce fel esti, sa stai in noroi, sa te afunzi in prostie si sa ramai acolo, pentru ca nu poti sa iesi asa.

Edy