a fost frumos

Old times
Si iata ca era o vreme de mureai de cald numai daca te uitai pe geam. Era un soare arzator si o moleseala de nici pomii nu stateau drepti. Era perioada aia, jumatea lu’ iunie, 2009. Pe vremea aia eram CLAMED, pt cine mai tine minte… si iata ca luasem vacanta, cea mult asteptata, pe care o incarcasem cu planuri de cateva luni. Avea sa fie cea mai misto vara dintotdeauna. Ma rog.

Ne-am hotarat!
Era vineri si eram cu Diana, Andra si Manu dupa internat. Eu acuma scriu asta ca sa va faceti o idee, nu stau sa dau orice detaliu despre cantitatile neglijabile. Si stand asa, lesinati de cald, ascultand o melodie care oricum se topea, bagand cate o tigara din 10 in 10 minute, ca sa ne ia mintea de la soarele ala. Dupa internat e un loc, vorba altora, unde “se pisa toti, se caca toti cainii, se duc toti aurolacii”. Asta e pentru majoritatea. Pentru noi era altceva. Si inca e. Si cum ziceam, primim un telefon de la Lory. Cu care vorbisem inainte si ii urasem ceva de care inca n-am uitat. Siii, ce ne spune Lory? Ca e pe plaja, sta la soare racorindu-se cu apa de mare adusa de vant catre ea, fumand o tigara si band din Reddsul de langa ea. Diana si Andra si-au bagat unghia-n gat. Eu ma uitam la ele, ca n-aveam unghii mari. Zic ok, foarte tare. Mai aveam putin si plangeam de ciuda.

Cand ii vine Dianei o idee. “Hai la mare!”. Imediat au venit reactiile: “Ooo, da!”, “Pfff…” sau “Ce idei ai!”. Urmand un moment de liniste, avand toti zambetul lui Grinch (pt cine a vazut ‘how the grinch stole the christmas’). Si ne-am hotarat sa mergem. Ne-am petrecut vinerea aia dand cateva telefoane si facand un fel de lista. Eram hotarati. Eu, Diana, Andra, Corina si Cata. Mergeam la matusa lui Lory, care statea in Mangalia. Era si Mirela cu Lory. Manu plecase la tzara, la bunica lui. Ok. Ne-am gandit noi mult la ce sa facem si am ajuns la concluzia ca e mai bine sa spunem tuturor ca plecam la Bucuresti, la strand si ca o sa stam la Diana la garsoniera. Perfect. Zis si facut. Corina i-a zis adevarul, ca se duce la mare. Printre altele, aflase si Spaniolu’ (un baiat din Lehliu) care a avut grija sa spuna la cateva persoane, printre care si frate-miu (ce s-a intamplat ca a aflat, va zic mai incolo).

Ziua plecarii
Nu cred ca e cineva care sa nu stie care e atmosfera care se creeaza intr-un grup de prieteni inainte sa plece intr-o excursie. Asa si noi, a doua zi eu am incercat sa invat “With Me” de la Sum 41, in timp ce Andra canta Dear Angel non stop. Diana avea probleme cu o vanataie de pe picior si cu costumul de baie si Cata urma sa vina in ziua aia.
Cum planuisem, am spus (aproape) toti parintilor ca plecam la Bucuresti. Unii s-au prins de atunci, altii au aflat ulterior. Parintii mei nu cred ca stiu nici acum. Probabil or sa stea dupa ce or sa citeasca postul.
Pe la ora 4 trebuia sa plecam. De dimineatza pana pe la ora aia am stat pe drumuri, am vorbit cu Lory la telefon despre transport si cacat, ne-am facut bagajul (adica niste pantaloni si un tricou de schimb, lama de ras, chitara si banii in cazul meu; iar in cazul celorlalti nu cred ca era prea diferit, pune fondu’ de ten in locul lamei de ras si tot aia iti da), am cantat. O sa-mi aduc aminte mereu de Dear Angel, cantata de Andra din ziua plecarii pana cand ne-am intors.
Si iata ca trebuia sa ajungem la gara. Ma duc intai la tata acasa, poate imi mai da si el niste bani, mananc ceva si ma duce mama la gara. La gara ma asteptau Cata, Corina, Andra si Diana. Era perfect. Ne-am dus sa luam bilete, niste apa pentru drum si baterii pentru camera. Totul bine, pana cand am aflat ca trenul in care urma sa ne suim se ducea la Fetesti. Nu ne panicasem, adica la cat de fericiti eram, am zis “Hai la Fetesti si de acolo vedem ce facem.” Va dati seama, cred ca asa ar fi zis oricare dintre voi.

Tren Lehliu – Fetesti
Ne suim in tren, ii dam raportul lui Lory, ne asezam in sfarsit, dupa ce-am trecut de toti oamenii de rasa pura care tipau “Ia uite baaa, ii taiem?” sau “Ia uite, manca-ti-as, satanistii!”. Ne scoatem castile, dam muzica la maxim si asteptam sa ne indepartam de oras. Mai faceam o gluma, mai fumam o tigara, mai paream fericiti, dar toti eram la fel: Nu stiam ce aveam sa facem. Diana se exterioriza, era tacuta si isi rodea unghiile. Andra, cand o vede, incepe sa tipe la ea si a tipat pana a amenintat-o un tigan ca isi ia bataie. Un tigan cu care s-a luat Corina in gura pt asta. Deja ne mergea perfect.
Cand incepusem sa ne obisnuim cu mirosul de acolo, cu jegul din vagoane si cu caterinca facuta de tiganii cu care stateam la tigara de freza mea, ne intalnim cu o femeie. Nu ne intalnim ca o coincidentza sau ca un date (deit), ci vine la noi si ne spune ca a ascultat orice vorba, cum am glumit, cum ne-am certat cu tiganii aia si i-am adus aminte de adolescenta. Era melancolica, dar nu se vedea asta. Era o femeie dura, cu fatza de copil si foarte serioasa in acelasi timp, cu o voce care te facea sa tremuri (am banuit ca era de vina tigara din care tragea cu cea mai mare pofta si pe care in 2 minute o termina). A vorbit mai mult cu mine si cu Diana. Cand a auzit ca ne place arhitectura si vrem s-o urmam, a devenit f incantata si ne-a zis ca a terminat Tonitza si ma rog, am stat mai mult cu ea. Sau hai sa zic, cu dumneaei. Cand am ajuns in gara la Fetesti, a coborat cu noi si ne-a dat niste napolitane ca ne-a auzit vaitandu-ne cu cateva ore in urma ca ne e foame. Noi cumparasem de mancare, dar… le-am primit. Ne-a placut mult de femeia aia. Defapt, nu stiu. Mi-a placut mult de femeia aia. Nu cred ca o s-o revad vreodata, dar a avut ceva… ma rog.

Fetesti
Nu cred ca am fost mai linistiti decat atunci cand am ajuns in Fetesti. Asta inseamna primul minut. Dupa aia, n-am fost prea ok. Ajunsi acolo, am dat o tura, doua, sa ne “marcam” locul (adica sa gasim un magazin si un loc unde sa stam). Intr-un final, dam de un minimarket de unde cumparam niste cafea si niste bere. Gasim in apropiere doua banci in fata unui bloc si ne asezam. Deja au inceput sa sune telefoanele, ca daca am ajuns, ca ce facem, ca pula mea.
Deodata (v-am spus ca va zic) primesc un mesaj. De la: Alex. “Ce-o vrea si asta?”, zic. Citesc mesajul. “Vrea si mama niste scoici!”. Raman nemiscat cateva secunde si le zic. Au inceput sa tipe, sa isi dea cu parerea, etc. Va dati seama ca eram toti stresati, obositi si toate alea deci nu s-a inteles nimic. Vorbesc cu Alex, il trag putin de limba si aflu ca defapt n-a zis nimanui si ca a aflat de la Spaniolu’, cum am zis in primul paragraf. Ne linistim. Facem cateva poze. Incepem sa facem caterinca din aia de om obosit, incepem sa asemuim fiecarei persoane care trecea pe langa noi un personaj din Lehliu. Ni se parea super tare. Ne cacam pe noi de ras, cum se spune.
Am stat noi putin si ne-am gandit ca trebuie sa plecam. Femeia din tren ne spusese ca mai sunt 2 trenuri de la Fetesti spre Constanta, unul la 10 si altul la 3 dimineatza. Dar am dat telefoane cunoscutilor si i-am intrebat daca pot sa “ne rezolve”, am cautat statia de microbuze vreo 45 de minute, urmand sa aflam ca e la 2 metri de noi, am intrebat, am calculat si evident am gresit. N-am uitat sa mentionez: Decoratiunea din parc de craciun, marele joc de lumini in forma de paianjen, a 8a minune a lumii, SE GASESTE IN FETESTI! Adica bine, se gaseste in toata Romania, dar am fost mirati cand am vazut-o atunci acolo. Cum ziceam, cacaturi ca asta, ca fumatul unei tigari, ca nevoia de o caterinca, ne-au intarziat si ne-au facut sa nu mai gandim ca lumea. Intr-un final, cand soarele incepuse sa apuna, ne-am dus la gara sa ne luam bilete. Fiind plecati la “Bucuresti”, nu dispuneam de prea multi bani. Asa ca incercam sa economisim cat mai mult. De exemplu… stati. Noi ne-am dat seama de tot ce-am facut dupa ce am ajuns acasa, ba chiar la o saptamana sau doua dupa ce-am ajuns acasa. Atunci parca eram in transa. Cum ziceam, de exemplu un taximetrist de lua un milion din Fetesti pana in Mangalia, dar noi am luat bilete de tren pentru Constanta cu un milion jumate, urmand sa dam inca un milion (aproape) la microbuzul dintre Constanta si Mangalia. Deci eram super fresh. Dupa ce am luat bilete, ne-am dus pe peron. Nu era nimic deosebit, dar dupa mine era unul ca in filmele vechi. Era lung si lat, avea multe felinare portocalii ce colorau totul. Ziceai ca suntem facuti din caramida. Plus ca mai era si un betiv urat mirositor care banuiesc ca voua vi se pare scarbos, dar mie mi-a placut. A stat pe o banca din piatra langa noi, avea de gand sa stea pana dimineatza si nu se vaita deloc. Era misto batranelul. Am uitat sa zic ca pe parcurs, am vorbit cu Lory la telefon, ea ajungand in Constanta sa ne astepte, dar ma rog, pana la urma s-a intors in Mangalia la un “cicorel”. Era stresata. Erau amandoua stresate, ca era cu Mirela. Stresate, obosite, tot ce vrei. Continuam.

Tren Fetesti – Constanta
Intr-un sfarsit, ne ajunge trenul. Cand l-am vazut, ne-am uitat in stanga si in dreapta. “Ba, chiar asta e?”, gandim. Spunem. Tipam, radem. Aveam impresia ca a ajuns TGVul in gara. Fara caterinca. Ne suim repede in el. Foarte misto trenul, modern si.. ce mai, misto. Eu n-am mai mers cu trenul din clasa I (daca exceptam excursiile de cateva ore la Preazna/Preasna). In dreapta scria mare CLASA A II-A, iar in stanga, CLASA I. Fiind ofticati ca am asteptat atata, fiind obositi, transpirati, plini de praf, ne ducem la clasa I. Intram in separeu (ca niste domni si doamne ce ne respectam), foarte seriosi, cu 2-3 persoane pe acolo care se uitau putin cam mirate, ce-i drept, la noi.
Asezati, am inceput sa radem, sa ne amintim, Diana incepuse sa scrie pe telefon despre mica noastra expeditie, am rezolvat niste probleme cu parintii si telefoanele… si toate cele.
Si… vine nasu’. Recunosc ca dupa ce am scris asta am ras cateva secunde. Nasu’ se foloseste pentru ala care-ti composteaza biletele. Acum 2 veri, am intrebat un coleg daca omu respectiv e nasul lui. A ras de mine. Acuma stiu. Dar de data asta nu pot sa zic ca a venit nasu. Pentru ca era tren de ziceai ca suntem pe Titanic. Si defapt, nu era barbat, ci era femeie. Iar pe deasupra, erau chiar 2 femei. Noi, cu teatru-n sange, eram pregatiti.
– Buna seara! zic ele.
– Buna seara, raspundem noi, pe rand, fiind seriosi si parand copii rasfatati.
– Exista o problema, trebuie sa ne mai dati niste bani.
– Ce bani, vorbiti serios?
– Pai… pe bilet scrie clasa a IIa.
– Da, stim, si??
– Pai si sunteti la clasa I.
Ne-au picat fetele. Adica vorba vine, ca noi stiam despre ce e vorba.
– Pe bune??
– Da, uitati ca scrie acolo clasa a IIa si …
[…]
– Ne scuzati, bla bla, apreciem intelegerea, bla bla.

Ne asezam la clasa a IIa, cu toata lumea in jur uitandu-se la noi. Mentionez ca mai caram dupa noi (nu stiu cine si-a cumparat) o punga de chipsuri sau ceva de genu cu aroma de pui. Din alea de vomiti daca vezi reclama la tv. Si automat, alea atrageau si mai mult atentia. Am stat noi cuminti pana am ajuns, si-a vazut fiecare de treaba lui, pana mea.

Autogara Constanta
Ajungem in gara la Constanta. Fericiti, o sunam pe Lory. Era in Mangalia, a zis sa intrebam si noi pe acolo. Bun, ne luam rucsacurile si mergem in statia de taxiuri si microbuze. Ne asezam pe o piatra. Intrebam un sofer de microbuz daca merge la Mangalia pana mea. Cum aude, incepe sa rada de noi. Eu m-am gandit ca sunt multi nebuni la ora aia, in locul ala. Vine un pustan la noi… era genu’ cocalar, curea de 5 lei scoasa pe afara (sau tricoul bagat), care traia in lumea lui, era baiat de treaba. Ii zicem ce vrem sa facem, rade si asta de noi. Mai intrebam 2 soferi, rad si aia de noi. Ne facusem de cacat. Eram singurii care se plimbau prin statie, pierduti din orice punct de vedere. Mai aveam un pachet de tigari, ne-a zis pustanu’ ala de unde sa ne luam cafea (“e buna, e 10 mii!”) si am mai stat putin. Intr-un final, a zis el ca ne gaseste sofer pt Mangalia, dupa ce-am vrut sa plecam pe jos. Ne-am intins pe bordurile alea, era f obositi, stresati, un pic disperati ca ne gandeam ca ramanem pe acolo si nu aveam pe unde sa dormim. Eram atat de obosit incat cred ca am cantat si la chitara, dar nu-mi mai aduc aminte. Poate ma enlighteneaza Andra, Cata, Corina sau Diana daca citesc. In sfarsit, ne gaseste baiatu’ ala microbuz.

Drum Constanta – Mangalia
Ala ne-a cerut un milion dar am dat 800 ca mai erau 2 insi din Costinesti care vroiau drum. I-as fi dat si toti banii pe care ii aveam. Eram atat de fericit incat as fi vorbit, tipat, cantat chiar (hehehe) intruna. Am vorbit cu Lory, asta tin minte exact. Mi-a zis ca e la un club si a pronuntat “clab”. Ii zic “Maama, <clab>? Ne-am smecherit”, cu accent american. “Nu ma, n-am zis <clab>, am zis pub, <pab>!” imi zice. Treaba sigura, m-am gandit eu. Or fi trotilate si nu ne-om intelege cu ele. Poate nu ne mai primesc la matusa lu Lory. Dar n-a mai contat. Stateam in microbuz, ne uitam pe geam la strazile pe care nu mai era nimeni. Nici vantul nu mai batea atunci. Eram in vid, asa-mi amintesc eu drumul ala. Muzica se auzea incet de la masina si cuvintele soferului care vorbea cu Cata se pierdeau pana la noi, in spate. Ne-a lasat sa fumam acolo, ne-a dat tigari de la el pana a oprit la Costinesti sa le luam pe ale noastre din spate. L-am respectat pentru asta. Imi venea sa-l iau de gat sa-l pup. Eram fericit. Atunci am vazut pe o placuta la marginea drumului ca parcursesem 22 de km de la Constanta si mai aveam 16 pana-n Mangalia. M-am uitat la ceas. Avea treaba cu 22 si cu 16, nu mai stiu ce combinatie. Mi s-a parut genial momentul ala. Am sunat-o pe Lory sa-i zic. Apoi nu stiu ce s-a intamplat. Eram f obosit.

Sosirea
Ajungem la… o chestie. El Greco sau ceva de genu. Ma uit pe geam si o vad pe Lory. Pe Lory si pe Mirela. Am avut impresia ca ma trezisem, ca toata ziua visasem. Am avut un sentiment foarte ciudat pt ca am vazut pe altcineva cunoscut decat cei cu care am fost toata ziua. M-am simtit bine. M-am dat jos si-am luat-o pe Lory in brate un minut. Mentionez ca n-o mai luasem in brate niciodata. ๐Ÿ˜€ Nu conteaza asta. Ne dam noi alea jos, vorbim, radem, ne indreptam spre apartament. A fost un drum linistit, l-am facut pe jos, noaptea pe la 1, 2. Mi-a placut mult de noi. Mi-a placut defapt cum am fost in anul ala. Am fost o familie. Ma rog. Ajungem in apartament, ne lasam alea pe acolo. O intalnim pe matusa Loredanei si pe un verisor de-al ei, Florin, cu care ne-am inteles bine. Ne schimbam si o luam spre plaja. Era 3 fara ceva dimineatza si noi mergeam spre plaja. In drum spre, au avut loc cateva chestii pe care n-o sa le scriu. Stiu eu de ce. Stiu ca eram fericit atunci. Atunci, aveam dubii, dar acum, cand ma uit inapoi, pot sa zic ca eram fericit. Ajungem pe plaja.
Lory cu Diana au facut drumul dezbracate, iar Cata, Corina si Andra n-au mai intarziat mult. Au intrat in apa. Restul lumii a stat pe plaja. Era super tare plaja. Nisipul era cald daca sapai putin, se auzea marea, iar gustul amar-sarat i se simtea in aer. Multe lumini portocalii colorau o parte din plaja, iar muzica dance veche se auzea de la un bar din apropiere. Erau prea tari momentele alea. Cand au terminat de facut baie, ne-am asezat in cerc, ne-am invelit si am inceput sa cantam. Otherside, Rapa, A fost odata, Epilog, Dust in the Wind. Nu in ordinea asta.

Caterinca din apartament
Ne-am hotarat ca ne-am saturat de mare si-am plecat spre apartament. We took our time, ne-am rotit, ne-am alergat, am cumparat vin… ne simteam ok. Am ajuns in apartament, am facut rost de un tirbuson, de niste carti de joc, de loc de fumat (pe balcon) si am ramas treji. Pe la 5-6 dimineatza, toata lumea era amortita (unii vroiau sa doarma, altii nu lasau pe nimeni, etc). A fost o dimineatza plina de caterinca, glume proaste, ras de am trezit tot blocul, plina de racoarea diminetzii de la mare, pe care o inhalai o data cu tigara de pe balcon.

Ziua urmatoare
Cum a rasarit soarele ca lumea, Lory ne-a facut frappe sa ne mai trezim. Le-am spus, a fost cel mai bun frappe din viata mea. Cu toate ca am inteles ca a fost facut din apa minerala (agitata pana n-a mai avut acid), cu nu stiu ce praf neamestecat… nu ma intereseaza. Gustul a fost suprem. Combinat cu Filer Plusul rece de pe balconul care se incalzea. Era soare, eram multi. Am mancat ceva si am parasit apartamentul. Ne-am oprit la un minimarket in drum spre plaja si am asteptat-o pe Diana pe niste scari, in timp ce cumpara bere, tigari si ceva de mancare. Parca statusem o viata la mare. Dupa o jumate de ora, cand apare Diana, plecam spre plaja. Ne alegem un loc si stam cateva ore acolo. Ne-am relaxat, ne-am plimbat, ne-am certat, am ras… tot ce trebuie. Nu am cum sa scriu toate fazele memorabile… sunt prea multe si noi le stim. Ne batuse soarele in cap toata ziua asa ca am plecat la apartament.
Ne-am facut cate un dus, ne-am schimbat, ne-am frezat, ne-am parfumat, etc si a venit vremea sa plecam acasa. Inainte, cand ne-am intors de la plaja, ne-a dat matusa Loredanei o placinta – rulada geniala (si nu zic geniala ca sa arat ca imi place mie sau ca e de recomandat, ci zic asa pentru ca chiar era si e geniala, nu pot sa explic). Dupa micile glume sau certuri de atunci, ne-am hotarat sa plecam.
Lory si Mirela aveau sa mai stea 1 zi sau 2, depinde ce chef aveau (au mai stat o zi si-au zis ca mai bine se intorceau cu noi, ca le era rau). Le-am lasat in apartament, am plecat repede din el lasand in “Multumim pentru gazduire!” in urma. Am coborat repede si am ajuns repede la statie. Dupa calculele noastre, mai aveam bani de drum si de un pachet de tigari. Iau banii si ma duc sa iau tigari. In 1 minut eram inapoi. Eram cuprinsi de o stare de moleseala, eram terminati cum ar veni. Apare o tanti care ne intreaba daca vrem la Constanta. Dam din cap si ne invita intr-un microbuz.

Intoarcere
Ne suim in microbuz si am nimerit un loc la geam si imi batea soarele in cap. Credeam ca mor. Inainte sa plece microbuzul am adormit. M-am trezit pe parcurs de 2 ori, timp de 2 secunde, iar la final stateam langa un taran (era la costum, dar ii zic taran pt ca e; mi-a pus doua rucsacuri in cap si ma impingea spre geam in timp ce dormeam) si auzeam cum se cearta Andra cu Cata. Nu stiu despre ce.

Ajunsi in Constanta, dam de un parc cu o fantana arteziana. Sarim la ea ca albinele si incepem sa dam ture. Ne ardea pielea, ne durea capul, tigari nu prea mai aveam si acasa nu stiam daca ajungem. Ne-a mers faza cu telefoanele, ne-a crezut toata lumea ca suntem in Bucuresti (sau asa am avut noi impresia). Atunci aveam blogul hakuna matata si ma gandeam la ce o sa postez cand ma intorc. Apoi, mi-am dat seama ca nu am cum. Am intampinat noi niste probleme dupa aia, dar le-am rezolvat repede.
Dupa baia langa fantana arteziana, ne-am dus pe o banca la umbra si asteptam sa murim. Glumeam, asteptam sa treaca timpul si credeam ca murim. Cel putin eu. M-a luat Cata la o tura de parc si mi-a oferit un strudel pt ca eu nu mai aveam bani. Ne-am intors la parc si am decis sa mergem sa luam bilete, sa nu patim ceva.
Ajungem acolo, ne rotim, intrebam, pana mea si ne spune o femeie ca trenul spre Lehliu pleaca in 5 minute dar cumpararea biletelor s-a oprit acum 10 minute. Am ramas masca. A spus Diana “Hai!” si-a luat-o la fuga spre tren. Am urmat-o si ne-am suit.

In tren am avut niste locuri exceptionale. Stateam intre 4 usi. 2 laterale, care dadeau afara, una de la wc si alta de la holisoru ala de leaga 2 vagoane. Era perfect. Tigari nu mai aveam, am platit ceva bani ca sa ne lase in tren si sa ne gaseasca un loc bun dar ne-a lasat acolo, eram plini de praf, stateam langa o gasca de emo. Nu mai vroiam nimic. Mai rau nu se putea. Singurul lucru bun a fost ca am ajuns acasa.

Asa credeam atunci. Defapt, erau mult mai multe lucruri bune. De care atunci, normal, nu mi-am dat seama, dar acum realizez ce valoare a avut fiecare gest, gluma, vorba. Si n-am scris asta ca sa arat cuiva ce faceam noi. Pentru ca nu cred ca va gasi cineva acest text interesant. O sa fie pentru noi. Asa cum erau noptile de asta vara, melodiile invatate de cre’ ca s-au enervat artistii, clanul Ceapa si clanul Usturoi, iesirile fara rost din vara aia, care n-a mai avut nimic interesant in ea, mirosul din Emil vara, Valy, chelneritza de la Emil, cantecele la chitara dupa internat, betiile in grup si caterinca de dupa, cafeaua de la 4-5 dimineatza si rasaritul de la marginea padurii… a fost frumos, zic eu.

PS: O sa dau edit, o sa bag poze si pun linkurile necesare.

Edy

Advertisements

11 Responses to “a fost frumos”


  1. 1 mama ta 13 March 2010 at 03:10

    sincer, am citit vreo 4 randuri, ti-am dat si eu comentariu ca m-am plictisit la 03:10.

  2. 2 Cocutsa 13 March 2010 at 13:36

    Cred ca mi`a luat 15 minute sa citesc tot. Frumos, foarte frumos. Felicitari ca ati curajul sa plecati asa ๐Ÿ˜€

  3. 3 sleeplessme 13 March 2010 at 15:33

    Wow…
    Am inceput si nu m-am putut opri pana nu am terminat si ultimul rand!
    Esti un scriitor foarte bun!! Serios, ar trebui sa scrii o carte de vreo 50-60 de pagini de genul: “Amintiri din adolescenta mea stupida” (mi-am imaginat ca un nume de genul asta i-ai da cartii
    daca ai incerca s-o scrii ๐Ÿ˜€ )

    Noroc cu Lory si matusa ei ca v-au gazduit! ๐Ÿ˜›

    Foarte foarte tare… Serios, WOW!!

  4. 4 sleeplessme 13 March 2010 at 16:28

    Lol, Edy, 3 chestii amuzante despre videoclipul Telephone ๐Ÿ˜€

    1. A facut peste 7 milioane de view-uri… in doar 20 de ore! ๐Ÿ˜ฎ

    2. Stii ca se spunea despre Gaga ca e hermafrodita and etc?
    Ei bine cand apare… “cenzurata”, una dintre paznici zice:
    “I told you she didn’t have a dick!”
    Si cealalta:
    “Well, too bad!” =))
    Eeh, uite ca si Gagaloo mai citeste tabloidele! Si nu doar atat…
    Le si contraataca!

    3. O copie dupa ochelarii din tigari este de vanzare pe eBay!
    E sansa ta!! :>

  5. 5 Butterfly effect 13 March 2010 at 20:23

    Eduard, iti dai seama cat esti de norocos?

  6. 6 mentosaneee 14 March 2010 at 02:32

    Frumos ๐Ÿ™‚

    Cosmina

  7. 7 dyba 15 March 2010 at 23:32

    cuvintele pe care le-ai folosit toti , impreuna , nu pot descrie lucrurile pe care le-am simtit noi. Nimic nu se compara cu acele sentimenete. Oricat de frumos ar povestii acest TANAR , nu ati avea cum sa va imaginati nici 25% din tot ce a fost. magnific, poate prea banal ; special ,poate prea putin ; dar pot folosi ceva ce nu am voie: CEL MAI PEFECT !

  8. 9 Corina 16 March 2010 at 21:49

    A FOST PERFECT:)) chiar daca aia radeau de noi ca la 12 noaptea noi vroiam sa ajungem in mangalia…da’ macar eram toti:))la bine si la rau

  9. 10 Cata 20 March 2010 at 12:45

    “Lory cu Diana au facut drumul dezbracate, iar Cata, Corina si Andra n-au mai intarziat mult. Au intrat in apa. Restul lumii a stat pe plaja.”
    :))=))


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s




scrieti adresa pentru a primi noutatile prin mail

Join 15 other followers



arhiva

calendar

March 2010
M T W T F S S
« Feb   Apr »
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

zeList

statistici

  • 63,749 vizualizari

… si nu uitati:


Spune NU drogurilor!


%d bloggers like this: